Sportivii cu experienţă îndelungată nu şi-au pătat reputaţia la Londra. La canoe, Tony Estanguet a răspuns prezent, recidivând după titlurile obţinute la Sydney şi Atena. Estanguet devine astfel primul francez de trei ori campion olimpic la aceeaşi disciplină. Teddy Riner şi-a respectat şi el statutul de mare favorit.

Pe salteaua londoneză, cvintuplul campion mondial de judo a cucerit în sfârşit şi aurul olimpic. La fel şi săritorul cu prăjina Renaud Lavillenie care şi-a confirmat eticheta de număr unu mondial, cucerind astfel şi primul titlul de campion olimpic la atletism pentru Franţa din 1996 încoace.

În apa piscinei olimpice de la Londra, Yannick Agnel şi Camille Muffat erau în atenţia analiştilor şi nu i-au decepţionat obţinând împreună şase medalii dintre care trei de aur. Surpriza nataţiei franceze a venit însă de la Manaudou, nu de la Laure, ci de la fratele ei, Florent, care a dominat cursa de 50 de metri crawl.

La sporturi colective, albaştrii au venit în forţă cu cinci echipe mari la Olimpiadă. Toate au atins sferturile de finală, trei au ajuns în semifinale şi două au fost finaliste şi deci medaliate. Handbaliştii au cucerit aurul olimpic pentru a doua oară consecutiv. Baschetbalistele franceze au fost nevoite să se mulţumească doar cu argintul, după finala pierdută în faţa imbatabilelor americance, care la Londra au cucerit astfel al cincilea titlu olimpic.

În sfârşit, tot la "colectiv" se pot pune şi medaliile de argint şi bronz cucerite în tenis de două perechi de bărbaţi la concursul de dublu.

Regrete mari, în schimb, în tabăra Franţei pentru eşecurile băieţilor la baschet şi ale fetelor la fotbal. Ca să nu mai vorbim de scrimă, sportul care a dat cele mai multe medalii olimpice Franţei, 115 la număr. La Londra, lotul francez de scrimă nu a luat nicio medalie, situaţie nemaiîntâlnită din 1960 încoace.