Editura Non Lieu de la Paris publică pentru prima dată teatrul complet al lui Benjamin Fondane, cunoscut în România mai degrabă sub numele de Barbu Fundoianu. Născut în 1898 la Iaşi, Barbu Fundoianu s-a afirmat repede în România ca poet şi critic literar, dar a fost foarte atras şi de teatru. El a înfiinţat de altfel un teatru de avangardă intitulat „Insula”. In 1923 Barbu Fundoianu, oarecum după modelul altor scriitori precum Tristan Tzara sau Panait Istrati, a plecat la Paris unde a început să scrie în limba franceză şi să semneze cu pseudonimul Benjamin Fondane. El s-a remarcat în continuare ca filozof, jurnalist, traducător şi scenarist. El a continuat de altfel să întreţină relaţii strînse cu România şi să publice în revistele de avangardă româneşti din epocă: Integral, Unu, Contimporanul.

Actualul volum scos la Editura Non Lieu reuneşte trei piese scrise de Benjamin Fondane în franceză: „Le Festin de Balthazar”, „Philoctète” şi „Le Puis de Maule”. In volum mai figurează pagini dintr-o piesă netermină avînd ca temă mitul lui Oedip.

Pasionat de teatru, pe care l-a tratat într-un registru poetic, Benjamin Fondane nu a avut şansa de a-şi vedea piesele jucate în timpul scurtei sale vieţi. El a fost o victimă a nazismului şi a exterminării evreilor. Arestat la Paris de către oamenii Gestapo-ului, el a fost închis iniţial împreună cu sora sa în lagărul de la Drancy. Cîţiva dintre prieteni săi români, printre care Emil Cioran şi Stefan Lupaşcu, au reuşit să-i obţină eliberarea, dar nu şi pe cea a sorei sale Lina, care nu avea cetăţenia franceză. In aceste condiţii Benjamin Fondane nu a vrut să-şi abandoneze sora. Deportaţi la Auschwitz şi la Birkenau, Benjamin şi Lina au murit apoi în condiţii tragice...

Volumul cu piesele lui Fondane este prefaţat de universitarul american Eric Freedman şi conţine cîteva fotografii extrem de interesante ale unor montări cu piesa „Festinul lui Balthazar”, dintre care una a fost realizată de regizorul André Cazals la Théâtrul Chaillot din Paris.

Să menţionăm şi faptul că tot la Editura Non Lieu a fost publicată în 2009 o bibliografie a operei lui Benjamin Fondane semnată de acelaşi Eric Freedman, specialist în opera scriitorului franco-român.  

In limba franceză mai sunt disponibile unele eseuri scrise de Benjamin Fondane, de exemplu cele dedicate poeţilor Rimbaud şi Beaudelaire.

In 2007 a apărut la Editura Corlevour un interesant studiu semnat de Olivier Salazar-Ferrer şi intitulat „Benjamin Fondane et la révolte essentielle”.