In imaginarul colectiv, nimic nu functionează în luna august în Franta: activitatea economică e la ralenti - ba chiar oprită, nicio fabrică de mobilă de exemplu nu e deschisă în această perioadă - serviciile publice sunt si ele afectate, medicii si-au abandonat cabinetele si spitalele cât despre găsirea în urgentă a unui instalator în august, nici vorbă. Tara - si deci si capitala - este ca paralizată, reiese si dintr-un vechi film "Paris au mois d'août" - Parisul în luna august - realizat în 1965 cu actorul principal Charles Aznavour.

Realitatea este totusi ceva mai complexă. Concret, 40 la sută din întreprinderile franceze se opresc de tot în august - deci nu numai fabricile de mobilă evocate mai înainte - obligându-i astfel pe salariati la un exil fortat acasă, la tară, la munte sau pe plajă. Constructorul de avioane Airbus cu sediul principal la Toulouse nu lucrează între 15 iulie si 15 august decât la 60 de procente din capacitatea sa, iar 40 la sută dintre francezi (care pleacă în vacantă) îsi iau vacanta de vară în august, faţă de "doar" 30 de procente în iulie. Totul a început în 1936, anul când s-au instaurat primele două săptămâni de concediu anual cu plată. 560 de mii de salariati au plecat în acea vară, în particular "ca să vadă marea" cum se spunea atunci. Odată cu instaurarea concediilor cu plată, au apărut si biletele de tren cu pret redus pentru angajati, pretul fiind însă redus doar ... în august. In sfârsit, atunci copii aveau vacanta mare de pe 15 iulie pe întâi octombrie, deci nu e de mirare că în august erau luate cu asalt plajele de la Medietrană si cele din nordul Frantei. Pentru toată lumea, luna august simboliza atunci vacanta de vară.

Globalizarea si mai ales criza au schimat însă putin datele problemei. Azi doar un francez din doi pleacă în vacanta de vară, dar când pleacă, alege mai degrabă luna agust. Există obiceiuri de care nu scapi....

Ca să nu rămână parizienii fără pâine, înteleg că un brutar din doi al capitalei e totusi constrâns să rămână la lucru în luna august:

Circa 600 de brutării din 1200 câte numără Parisului - celebrele "boulangerie" unde se cumpără, printre altele, la fel de celebra "baghetă" - rămân deschise în august. Cealalaltă jumătate a lucrat în iulie. In fiecare an, locurile se schimbă, dar întotdeauna există un consens, un număr fix si echitabil repartizat pentru ca fiecare locuitor al Parisului să aibă acces la o brutărie nu departe de casă. Regula, asemănătoare cu o "gardă" din spitale, e valabilă în toate cele 20 de arondismente ale capitalei.

Un singur alt comert este obligat prin lege să facă la fel, e vorba de farmacii. Inainte să plece în vacantă, fiecare brutar- sau farmacist - este obligat să-si afiseze pe usa comertului de câdn până când pleacă si care sunt cele mai apropiate trei magazine similare deschise în această perioadă. Cine nu respectă acest decret instaurat în 1995 riscă o amendă de 11 euros pentru fieare zi de infractiune, adică de închidere neautorizată a magazinului.

Decretul de acum 17 ani care a introdus aceste constrângeri se inspira dintr-o lege din timpul revolutiei franceze. In 1790, pâinea era încă alimetul de bază al populatiei si pentru a evita foametea, autoritătile de atunci au luat decizia de a rechizitiona brutăriile. In 1936, instaurarea concediilor cu plată pun o nouă problemă patronilor de brutării. Cum îi pot lăsa pe angajati să plece în vacantă rămânând totusi deschisi. Foarte simplu: si angajati sunt obligati să respecte decretul prefectoral, adică vrând-nevrând, jumătate din vară trebuie să muncească.